In postarea anterioara vorbeam de instrumente , tehnici de a suferi, de a experimenta intr-un mod constructiv durerea provenita din probleme. 
Una din  aceste tehnici, dupa cum mentioneaza M. Scott Peck in cartea sa “Drumul catre tine insuti ” , este AMANAREA SATISFACTIEI.
” Nu demult, o femeie de 30 de ani , analist financiar, mi se plangea de mai multe luni de tendinta ei de a amana lucrurile la slujba. Am analizat impreuna sentimentele pe lare le avea fata de patronisi felul cum acesta se leaga de sentimentul de autoritate in generalsi, in particular , fata de parinti ei. Am examinat atitudinile ei in ce priveste munca si succesul si cum se raporteazaele la casnicia ei, la identitatea ei sexuala, la dorinta ei de a-si concura sotul si la sentimentele ei de teama in ceea ce priveste aceasta competitie.
Totusi, in ciuda tutror acestor masuri si a migalosului demers psihanalitic, ea a continuat sa amane lucrurile la fel ca intotdeauna, in cele din urma , intr-o zi am indraznit sa privim evidenta in fata.
” Iti plac prajiturile? “,am intrebat-o. Ea mi-a raspuns ca da. ” Care parte a prajiturii iti place mai mult ? ” am continuat ,” blatul sau glazura ? “  ” Oh, glazura” a raspuns ea entuziast.
” Si cum mananci prajitura? ” am chestionat-o, simtindu-ma cel mai stupid  psihiatru care a existat vreodata. ” Manancglazura intai, bineinteles”, mi-a raspuns.
De felul cum obisnuia sa manance prajiturile am trecut la examinarea felului in care obisnuia sa munceasca si, asa cum era de asteptat, am descoperit ca in fiecare zi isi dedica prima ora de serviciu partii celei mai aducatoare de satisfactii a muncii ei, iar cele sase ore ramase se invartea in jurul restului de sarcini neplacute. I-am sugerat ca, daca se va forta sa indeplineasca partea neplacuta a muncii in prima ora, va fi libera apoi sa se bucure de celelalte sase ore .I-am spus ca mie mi-i se pare ca o ora neplacuta urmata de sase ore placute era o situatie preferabila aceleia in care o ora placuta sa fie urmata de sase neplacute. Ea a fost de acord si, fiind o persoana cu o vointa puternica, nu si-a mai amanat treburile.
A amana satisfactia este un proces de programare a durerii si a placerii in viata, astfel incat placerea sa sporeasca prin intalnirea si trairea mai intai a durerii si astfel depasirea ei.
Este singura cale decenta de a trai.
                         Acest instrument sau proces de programare este invatat de majoritatea copiilor destul de devreme in viata, uneori inca de la varsta de cinci ani. De exemplu, cand un copil de cinci ani joaca un joc cu un prieten, ii va sugera acestuia sa faca prima mutare, pentru ca el sa se poata bucura de propria-i mutare mai tarziu. La varsta de sase ani, copilul ar putea incepe sa manance intai blatul prjiturii si apoi glazura. Pe toata durata scolii elementare aceasta capacitate timpurie de a amana satisfactia este exersata zilnic, in special prin rezolvarea temelor pentru acasa. Pe la varsta de 12 ani, unii copii sunt capabili sa se aseze la masa de lucru fara vreun indemn parintesc si sa-si termine temele pentru acasa inainte de a se uita la televizor. 
Spre varsta de 15,16 ani ne asteptam ca un adolescent sa aiba un astfel de comportament si sa il considere normal. Pentru profesori este totusi clar ca un numar substantial de adolescenti sunt departe de a atinge aceasta norma. In timp ce multi au o capacitate bine dezvoltata de a amana satisfactia, unii adolescenti de 15 sau 16 ani par a nu fi dezvoltat deloc aceasta capacitate; intr-adevar, ea pare ca lipseste cu totul la unii. Acestia sunt elevii cu probleme. In ciuda inteligentei lor medii sau peste medie, notele lor sunt mici pentru ca pur si simplu nu muncesc. Ei sar peste un curs sau altul sau peste toata scoala din cauza unui capriciu de moment. Sunt impulsivi, iar impulsivitatea se raspandeste in viata lor sociala. Se iau frecvent la bataie, incep sa aiba de-a face cu drogurilesau sa aiba necazuri cu politia. Motorul lor este:” Distreaza-te acum si plateste mai tarziu.”  Asa intra in scena psihologii si psihoterapeutii. Dar din cele mai multe ori e prea tarziu. “  …
If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Tags:

Leave a Reply

*