Va invitam sa ne fiti alaturi in una din favoritele noastre drumetii, drumetie pe care am realizat-o tot in cautarea frumosului si ineditului in Colorado cu ocazia vizitei Egle -ii de asta vara.
Cand m-am mutat in statul Colorado acum mai bine de 8 ani de zile din insorita dar foarte calduroasa Florida, am facut-o in mare parte pentru viitorul montan din viata mea in USA , dar nici prin cap nu mi-a trecut ca o parte din raiul de pe Pamant este undeva asa de aproape de noi. Foarte probabil si pentru faptul ca am crescut in zona montana, pentru ca Bunul Dumnezeu m-a binecuvantat cu prieteni indragostiti de munte care cu foarte putin efort mi-au insuflat aceasta dragoste fata de munte si de natura care i se asociaza , si aici as aminti pe cativa cu care am petrecut momente de neuitat si de la care am invatat multe in ale muntelui: cel mai nebunatic , fara doar si poate este Adi Campeanu- greierasul gastii, nebunul care a intins limitele la alpinism si parapanta mai mult decat era posibil, pe care il salut acolo la Paris unde locuieste acum, Mateo este o alta piesa grea in universul de prieteni cu care am trait momente deosebite la munte si care mi-a fost un inger pazitor in atatea incercari pe care le-am avut in viata , Albano- Vali Banoiu care chiar daca era un tanc pe vremea aia mi-a fost coleg de batut cu bocancul Retezatul, Soso antrenorul si prietenul nostru care ne-a initiat in ale pesterilor si in ale supravietuirii prin Pestera Cioclovina, Pestera Bolii , prin Parang , pe la Strambuta, Straja etc , neegalatul Adrian Dancu impreuna cu care am trait momente de neuitat in Parang la cabana Hidromin 
, “nebunul” de Adi Roventa – vecinul de cartier, antrenament si nebunii cu care am batut Parangul si Cheile Taii, Lt. Sorin Ionescu, Lt, Sandu Gaianu, Lt. Emil Fetoiu, Lt. Costica Roanghesi si toti cei care au facut din armata o tabara continua de invatat viata montana in cadrul Unitatii de Vanatori de Munte din Valea Jiului si multi altii carora le cer scuze pentru lipsa de ne-nominalizare aici , VOUA TUTUROR va dedic aceasta postare despre un loc in aceasta lume in care mi-as dori , si va promit ca daca ne veti vizita, am sa va duc : Muntele Evans- COLORADO.
- Gata de urcus !
Mt Evans este unul din cele 54 de varfuri de peste 14 000 feet – 4267,2 metri , sau fourteeners cum sunt cunoscuti , din Colorado si cel mai apropiat de Denver. Mt Evans este comparat si confundat de foarte multe ori cu Pikes Peak- un alt fourteener care de fapt este de mai mic cu doar 154 feet – 47 metri .
- Inca o izbanda !
Pentru ca a aparut comparatia Pikes Peak – Mt. Evans , am sa va descriu putin si de ce acesti 2 giganti sunt comparati si sunt de fapt in competitie directa.
La sfarsitul secolului trecut , Colorado Springs si Denver ul se aflau intr-o competitie accerba pentru a domina turismul in Colorado. In anul 1888 , Pikes Peak Toll Road Company termina 16 mile de sosea catre varful Pikes Peak inalt de 14 110 feet – 4 301 metri, varf pe care am fost si noi ( despre excursia noastra pe Pikes Peak gasiti detalii aici), drumul fiind asfaltat putin mai mult de jumatate din intreaga acscensiune, si astfel fiind realizat accesul mai usor catre un fourteener, Pikes Peak -ul a devenit atractia turistica numarul unu a statului Colorado.
- Sus , Sus la munte Sus !
Dupa aceasta victorie a celor din zona Colorado Springs, primarul orasului Denver – Robert Speer, a cautat sa obtina fonduri de la stat pentru a construi o strada pana pe varful muntelui Evans si astfel in 1917 a inceput constructia iar in 4 Octombrie 1927 a fost terminata , cea care avea sa fie numita “The Road to the Sky “, autostrada pavata de la cea mai mare altitudine din America de Nord, o autostrada pe doua sensuri care urca pe o diferenta de nivel de 7000 feet- 2133 metri in doar 28 de mile – 45 km si care ajunge pana la altitudinea de 14 130 feet – 4 307 metri , devenind astfel cea mai inalta sosea asfaltata din America de Nord !
- Volvica sprijinit de fete, sa nu i se faca rau !
Parcurgerea acestei autostrazi este o binecuvantare pentru toti cei care iubesc muntele si Colorado -ul , distanta de 28 de mile -45 de kilometri putand fi parcursa in aproximativ o ora, asta doar daca nu se intampla sa ai la volanul masinii un fotograf care opreste din 10 in 10 minute pentru a imortaliza frumusetiile care efectiv ti-i se ofera la picioare !
Cofare-ii la altitudine !
Bineinteles ca pentru a vorbi despre aceasta ctitorie monumentala a naturii, trebuie sa vorbim putin de minunatiile de la baza acestui colos care este Mt Evans , si anume de unul din multele puncte de intres din zona, si in special de unul care eu zic ca este mai special: orasul situat ca punct de plecare catre cer: Idaho Springs, un orasel bogat in istorie si traditii, traditii construite de exploratorii subterani stabiliti aici in timpul Goanei Dupa Aur. Comunitatea victoriana de aici ofera cazare tutror celor interesati de biking, drumetii montane, rafting, relaxare in izvoarele termale din zona precum si celor interesati de trecutul atat de bogat al zonei. Aici gasindu-se evidenta descoperirii aurului la ARGO GOLD MINE, care de altfel a fost cel mai lung tunel subteran, cea mai mare galerie subterana din lume , galerie miniera care conecta idaho Springs cu oraselul Central City, tunel lung de 4.16 mile – 6 695 de metri primele 2.5 mile avand un diametru de 12 feet-3.65 metri iar restul de 6 feet- 1,8 metri, dimensiuni care la aceea vreme erau unice in lume.
S-a faut racoare !
- In sanul naturii !
Inarmati cu ceva imbracaminte mai groasa de urgenta, si cu multa apa , foarte necesar la astfel de acscesiuni, si asta in mare parte datorita presiunii mari si a lipsei de oxigen, organismul putand efectiv sa o ia razna , fiind necesar ingurgitarea a cat mai multa apa pentru ca organismul sa isi i-a din apa oxigenul necesar, astfel inarmati purcedem catre varf.
- Vizitatori fericiti !
Inainte de a ajunge in varf , ne-am dorit sa ne oprim pentru un scurt popas ( mini sedinta foto ) la Summit Lake, un lac glaciar care este inconjurat de piscuri semete de jur imprejur si vizitat foarte des de animale de munte salbatice.
Iarna pe lac !
Cateva trasee bine determinate si foarte vizibile, ne-au facilitat accesul de la parcarea unde l-am lasat pe Volvica sa isi mai trag sufletul, pana pe malul lacului unde chiar daca eram in luna Iulie am gasit pete mari de zapada langa care bineinteles ca ne-am fotografiat cu drag !
Iarna in luna Iulie !
Tot aici am apreciat foarte mult, inca odata grija deosebita pentru natura, un pas in stanga sau in dreapta cararii special amenajate te rasplatea cu o amenda usturatoare plus o interdictie pe o perioada considerabila in orice parc national din Colorado.
Natura si poezia sa !
Odata ajunsi in varf, ne simtim infimi in comparatie cu aceasta gradina a lui Dumnezeu, oriunde te-ai uita in jurul tau observi niste peisaje de vis, superbe parca neatinse de mana umana.
De straja Muntelui !
Tot aici in varf de munte se gaseste si Observatorul Astronomic Meyer-Womble al celor de la University of Denver, fiind un cadou de 3.8 milioane de dolari din partea lui William Womble , constructie care a fost data in terminata in anul 1996. Observatorul este situat la 14 148 feet- 4 312 metri si eate al doilea cel mai inalt telescop optic din lume.
Frumusetea de pe marginea drumului !
Alt punct de interes de pe varful Mt. Evans -ului este ” Crest House “ sau “The Castle from Sky ” care este o cladire, acum o ruina care a fost cea mai inalta constructie comerciala din USA, la timpul ei. Construita intre anii 1940-1941, a servit ca restaurant, magazin de suveniruri si o atractie turistica importanta pana in anul 1979 cand a fost distrusa in mare parte de un incendiu.
The Castle from Sky
Inspirat la prima sa vizita pe Mt Evans in anul 1920, dulgherul si emigrantul german Justus “Gus” Roehling a visat sa construiasca un ” Castel in Cer ” pentru prietena si viitoarea sa sotie Edith.
Partea financiara a fost asigurata de Thayer Tutt-proprietarul edificiilor de pe varful Pikes Peak cat si a renumitului hotel Broadmoor din Colorado Springs, cat si Quigg Newton un viitor primar al orasului Denver.
Admirand lumea de sus !
Roehling , sotia sa si echipa sa au trait in corturi pe varful Mt Evans-ului pe toata durata construirii edificiului. Iarna 1940 apropiindu-se i-a fortat pe muncitori sa paraseasca constructie incompleta. La revenire in primavara 1941 , Roehling a gasit mare parte din geamuri si din lucrarile din lemn ,distruse de iarna alpina dar cu tarie totul a fost reparat astfel constructia fiind terminata in toamna anului 1941.
Pe buza prapastiei !
La 1 Septembrie 1979, in timp ce reincarca unul din rezervoarele de propan, un angajat al firmei Evergreen a gresit si nu a inchis corect o valva de siguranta si astfel a izbucnit un incendiu care , chiar daca pompierii din Idaho Springs sau miscat foarte repede si au actionat imediat , datorita ajutorului vantului puternic si al lipsei de apa la asa altitudine , in mare parte bazele de otel, geamurile , stalpi de lemn, podelele si panourile din cladire au fost distruse ramanand doar pereti de piatra si beton. Departamentul silvic care era proprietar din anul 1969 a primit despagubire de la compania de propan 450 000$ care nu au acoperit reparatiile care ajungeau la 2 milioane $ si astfel toata cladirea a fost reparata si amenajat doar ca o baza de observatie a muntelui.
Deasupra tuturor !
Tot aici are loc in fiecare an, cursa de biciclete Bob Cook Memorial Mt.Evans Hill Climb, cursa care isi are inceputurile in anul 1962 si care s-a tinut de 41 de ori , fiind anulata doar in 3 ani, de doua ori datorita zapezii si o data datorita faptului ca directorul cursei a fost foarte ocupat cu organizarea Jocurilor Olimpice din Atlanta din anul 1996.
Pe carari de munte !
Cursa a fost denumita Bob Cook Memorial in anul 1981 dupa numele lui Bob Cook , cel care a castigat cursa de 5 ori si care a murit la varsta de 23 de ani datorita cancerului.
- Rai montan !
Acscensiunea pe Mt Evans este mai abrupta decat pe Pikes Peak si in multe locuri, datorita curbelor foarte stranse, poate fi considerata fara doar si poate , foarte periculoasa in unele locuri , lacurile marisoare pe langa care abia trecuseram de cateva minute inainte, semanau acum cu cateva lacrimi parca scapate de Dumnezeu in aceasta imensitate de frumusete montana, iar in unele locuri asfaltul strazii era crapat pe margine si la numai cativa centimetri de marginea soselei asternandu-se un hau de vreo cateva sute de metri adancime, hauri care nu de putine ori a starnit panica in randurile aliantei romano-lituaniene gazduite la bordul lui Volvica !!!
- Volvica trunfator !
La randul nostru , am parcurs mai multe drumuri catalogate impresionante prin Yosemite Natl Park in California, drumuri prin South Dakota, Oregon , Wyoming, Washinton state, Utah sau Colorado si pot spune , cu mana pe inima , ca aceasta sosea este cea mai infricosatoare pe care am fost.
Drum de aventurieri !
Aici se incheie superba noastra aventura pe unul din cei 54 de fourteen- ers ai Colorado-ului , promitandu-ne ca vom reveni cu prima ocazie in acest paradis al naturii .
Mt.Evans from Valy Cofaru on Vimeo.
Loading ...
on 
on 
Intrebarea la fotografii “care vi-i se par interesante?”e de prisos…e foarte greu a alege in frumos frumosul deci…le-am votat pur si simplu pe toate,nu m-as fii putut decide spre una anume,sunt absolut magnifice…castelul, peisajele,lacul…voi si volvita…hi hi E minunat ca ne impartasesti si noua cate o particica din frumoasele voastre excursii,nu e doar o delectare a ochiului ci si a sufletului.Ma bucur sa te(va)simt aproape.Va pup
@ Manuela – ne bucuram mult ca va plac ipostazele si locurile prin care ne face o deosebita placere sa va invitam de fiecare data si am stiut ca e normal ca niste adevarati montani cum va stim sa fiti atasati sufleteste de aceste frumoase locuri.
Ne bucuram ca acest blog a redeschis o prietenie de ani de zile si speram ca aceste legaturi sufletesti sa dainuie in timp.
Va multumim mult de vizita , de gandurile voastre bune cat si de votul vostru !
Osssss sensei!….parca nu pot sa cred….am zis initial ca nu se poate…trebuie sa fie facute pozele in photoshop…sau corel ..dar apoi mi-a dat prin cap ca probabil sensei are o camera foto foaaarte performanta..:)..ce sa mai zic …incredibil de frumoase…parca imi da o senzatie de bine ca stiu pe cineva care a apucat sa vada locuri atat de frumoase…imi imaginez cat de bine m-as simti daca as fi acolo live sa vad toate minunatiile astea…asadar va multumesc pentru senzatie de bine datorata pozelor:)…cu mult drag din Bucuresti micul discipol Razvan:)
@ Razvan – Oss !! Mare surpriza. Ma bucur enorm ca in sfarsit , dupa mai bine de … 10-12 ani ne reauzim si astfel reluam o prietenie cu simpatica familie Nedea, strengari Razvan si Horia fiind 2 mititei samurai ( pe vremea aceea ), elevi ai mei de la Clubul de Karate Stiinta – Kid Petrosani.
( nu vreau sa ma simt 
mai in etate 
. Multumesc anticipat.
Ne bucuram mult de tot ca va plac fotografiile noastre , aventurile noastre prin USA si ca va ofera o senzatie placuta calatorind ” deocamdata ” macar virtual cu noi.
Am o mare rugaminte , haide sa vorbim la persoana intaia, multumim mult de respectul tau de care de altfel te asiguram ca suntem si vom fi constienti in continuare.
P.S. Discipole , vreau prin aceasta cale sa te asiguram ca , cu ocazia viitoarei tale vizite in USA , caminul nostru te asteapta cu drag, Deima-sotia mea abia asteapta sa va cunoasca , i-am povestit de voi, in micul dojo de la noi din casa asteapta un extra-kimono pentru tine si in acelasi timp ne-ar face o placere enorma sa colindam impreuna putin prin inprejurimi. Salutari doamnei Zuki ( the best veggie salads ever ), domnului Ucu ( an IT Jedi Master ) cat si domnisorilor Razvan si Horia ( two hyper small samurai ) , pe care va asteptam cat mai des pe la noi , atat acasa cat si aici pe blog.
Distinsi vizitatori ai acestui blog , va rog sa ii salutati pe noii nostri vizitatori ! OSS !!!
Calatoria este cea mai eficienta metoda de a te rupe din rutina zilnica,iti deschide mintea, ajutandu-te sa vezi si ALTCEVA…
Va admiram bucuria cu care descoperiti locuri atat de frumoase si probabil asta e secretul fotografiilor voastre atat de reusite !
@ Petrosani – aveti mare dreptate, pe noi cel putin , nimic nu ne relaxeaza mai tare decat o noua vacanta si o noua aventura a cunoasterii noi locuri, traditi si zone . Multumim de vzita voastra constanta si de aprecierile voastre, si credem cu adevarat ca in fiecare fotografie este reflectata in mare parte starea sufleteasca a fotografului la momentul respectiv , deci se pare ca ati descoperit alt mare secret al nostru, fotografiile noastre reprezinta o o mica oglinda a starilor noastre de spirit.
Dupa multe ore petrecute la servici, in mare parte in aceeasi pozitie ca si acum (in fata unui monitor), ceea ce cu atata dragoste, placere si prietenie ne impartasesti si noua, este o adevarata delectare.!! Atat imaginile cat si frumoasele cuvinte, imi readuc energia si linistea si-mi incanta nespus de mult ochiul. Multumesc pentru aceasta!
@ Iulia – ne bucuram foarte mult ca micile noastre escapade va incanta in scurtele momente de relaxare de la serici, ne bucuram ca in, si asa de putinele momente de relaxare prietenii aleg sa dea o raita pe site-ul nostru, asta inpingandu-ne sa postam cat mai mult sa nu dezamagim si in acelasi timp sa ne bucuram ca stradaniile noastre sunt apreciate. Va multumim mult de vizita si aprecierile dumneavoastra si promitem sa nu va dezamagim pe viitor.
Yameeeeeee!!!!!!!!!!!!!
Se pare ca avem o revenire a micilor karateika de la “Stiinta Kid” si virusul karateului inoculat la aceea vreme este mai puternic decat recent aparutul virus H1N1.
Salutari de la “Stiinta Kid”, Razvane!
@ Petrosani – si noi ne bucuram mult ca incet incet , macar virtual ne reunim, astept semne cat mai multe de la cat mai multi fosti componenti ai Stiinta-Kid. Inca odata Bine ai Venit Razvane !
salut valyd deosebite poze.cu aprobarea ta pot salva una la mine pe desktop?:)) super
@ roli – multumim pentru aprecieri si suntem onorati ca una din fotografiile noastre ti-a cazut cu drag si vom fi si mai onorati sa o pastrezi pe desktopul tau.
Il mai tii mite pe Razvan ? Uite ca a aparut pe la noi.
Pozele alea cu nori (printre primele 3) sunt panorame? (facute cum ti-am dat odata niste tutoriale)
…greu de votat.
Ca de obice, super pozele
@ Mircea Goia – nu prietene, sunt normale (sunt facute inainte de a primi informatia de la tine, dar cred ca ar iesi superbe, poate am sa incerc la anul ).
Multumesc de aprecieri.
Salut Vali-san. Pfuu , imi cer scuze ca nu am mai apucat sa intru pe site ,in ultima vreme . Dupa cum observ ,am pierdut lucruri frumoase ,dar ma ‘recuperez ‘ eu.
Cunosti parerea mea despre calitatea , estetica si tehnica ,a pozelor ,asa ca nu am sa iti spun ca sunt frumoase ,beautiful , imi dau un amazing feeling of joy ,for real ,makes me so happy for you….
Ca si fost participant pe la ‘Hidromin ,Cheile taii ,Strambuta ,si nu in ultimul rand , ca ex-soldier in cadrul ‘vemistilor …..
THANK YOU !!!!!!,for reminding….ceva ,ceva invataram …
Take care my friend ,and promise to be more present here…
@ vlad antonio – Bine te-am regasit fratioare Toni-san. Nu ai pierdut nimic, aici marturiile timpurilor de demult cat si momentele noastre de nebuneala vor ramane aici ca o aminire frumoasa.
Multumim inca odata de aprecierile tale cat si de vizita ta, si iarsai ma faci sa cad in butoiul cu melancolie cand imi aduci aminte de momentele frumose.
Te asteptam cat mia des pe la no si transmite-le toate gandurile noastre de bine.
razvan? care razvan? hm poate ma ajuti putin:)
@ roli – erau doi frati, mai mici putin ca tine ca varsta cred, Horica si Razvanel , prieteni de familie cu surorile Pascanu.
Am sa caut o fotografie cu ei si am sa iti trimit.
abea astept,apropo m-am intalnit intr-o zi dupa ceva ani cu oana pascanu,lucreaza aproape de casa mea:)) .te rog trimite foto ms
@ roli – am sa fac tot posibilul sa gasesc si sa iti trimit o fotografie, by the way , la prima mea revenire in Romania dupa mai bine de 4 ani jumatate , ma plimbam pe la Opera prin Timisoara si m-am intalnit cu … Oana
Cum este sa mergi prin minunatiile astea de locuri, cu persoana iubita, in masina si sa asculti asta http://www.youtube.com/watch?v=GFQCkS3Q7pQ , oare?
hehe valy a fost ciudat se uita la mine eu la ea si nu stiam cine e ,ea era mai sigura ,ce sa spun sunt minunate intalnirile astea, noi te asteptam la timisoara sau la petrosani.multa sanatate va doresc
@ roli – sunt intradevar faine revederile astea, ma gandesc cand ne vom intalnii prin Timisoara , daca te mai recunosc, erai un tancau.Multumim de urari si te mai asteptam pe la noi.
Foarte frumoase pozele ! Si stiu si eu cat de frumos este in Colorado, eu m-am mutat aici la sfarsitul anului trecut si ma bucur ca nu sunt singura care are reactia asta cand vede muntii si soarele stralucind aproape in fiecare zi :” aici chiar este paradisul pe pamant”:) Ce zici de zapada asta ?
@ Anca – multumim de aprecieri si bine ai venit pe paginile noastre alaturi de Welcome to Colorado !
Da , Este Paradisul pe Pamant , asta daca ne intrebi pe noi care locuim in Colorado de mai bine de 8 ani de zile.
Cat despre zapada , da o raita pe postarile mai vechi si in acelasi timp ramai cu noi ca sigur vor urma si altele despre traditionala deja ” Zapada de Colorado ”
[...] sud-vest, multe frumuseti ale statului nostru drag Colorado: Aspen si frumusetiile din jur, Mt. Evans, Dillon Lake, Vail , Beaver Creek, Hanging Lake , Loveland Pass , Nebunii [...]
[...] cum am mentionat si aici , muntele Pikes Peak este deseori confundat cu fratele ei , putin mai mare – Mt. Evans de mai la [...]
cofarel, nimic pe lumea sta nu te mai satura de munte!!! old habits die hard!
)))
@ Claudiu – you’re right baby
Cica cine bea apa din Jiu ramane sclavul muntelui pe veci !
Iti multumim Doamne ca ne-ai dat viciile astea !