Cu aceasta postare vrem sa punctam cateva momente importante. In primul rand vrem sa ne cerem scuze si sa multumim inca odata familiei Serb si d-lui. Mircea Goia pentru ajutorul si impulsul pe care ni-i l-au dat acum mai bine de un an de zile in realizarea acestui mic jurnal fotografic care este www.valycofaru.com , e adevarat: acum o luna s-a implinit un an de zile de cand am aparut si noi cu micile noastre jurnale de vacanta in minunata lume a blogger-ilor si pentru asta multumim tuturor celor care au fost si au ramas alaturi de noi si care prin atentia lor ne-au dat aripi si incredere ca ceea ce facem este cat de cat semnificativ si interesant. La inceputul lunii August a fost de fapt mica aniversare de un an de zile dar pe care , spre rusinea noastra nu am simtit-o si asta in mare parte datorita vietii destul de agitate.
Inca odata va multumim tuturor si va asteptam cat mai des pe acest blog, un blog care datorita voua vizitatorilor nostrii, ne-a favorizat refaceri al atator prietenii care pentru moment fusesera stompate de timp si spatiu dar care aici au gasit o cale extraordinara sa se nasca din nou si in acelasi timp salutam toate noile prietenii care au aparut in urma acestor pagini de suflet.
Dar sa trecem furis la ceea ce si-a propus acest blog: sa va arate si sa imortalizeze momente frumoase din viata noastra.
Ne bucuram mult pentru impactul care l-au avut ipostazele asfintitului de soare din Key West si de aceea revenim cu alte momente pline de energie si de trezire la viata – un Rasarit de Soare din Key West.
1
Tot aici imi permit sa prezint un gand bun pentru un prieten de al nostru de aici din Colorado care trece prin cateva momente dificile si astfel sa ii aducem aminte ca suntem alaturi de el si ca noi il stim ca pe un luptator care nu este singur in viata :
” Pastreaza-ti visele vii.
Intelege ca pentru a realiza ceva trebuie sa ai credinta si incredere in tine, viziune, munca, determinare si daruire. Aminteste-ti ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred ! “
2
Key West-ul este vestit pentru apusurile de soare deosebite pe care ti-i le ofera , speram ca prin postarea anterioara dar si prin cele care vor urma sa evidentiem cat ami aproape de realitate aceasta frumusete pe care Bunul Dumnezeu ne-o ofera gratuit si fara nici o pretentie, dar atunci cand intr-o dimineata am hotarat sa merg sa fac cateva fotografii la pontoanele resortului Coconut Mallory unde ne-am gazduit pentru o saptamana, atunci efectiv am ramas inmarmurit de splendoarea peisajelor, de linistea cu care barcile si yahturile vecinilor nostri asteptau, in linistea strapunsa din cand in cand de clipocitul pestilor , asteptau sa inceapa o noua zi in paradis.
3
Privelistea a fost cu atat mai placuta cu cat, cativa nori au ramas in zona dupa o ploaie tropicala de seara care fusese prezenta sa spele insula in seara de dinainte si care ne-au oferite cateva momente din dansul lor atat de placut de deasupra oceanului, seara pe care am petrecut-o balacindu-ne in piscina resortului impreuna cu prietenii nostrii din Los Angeles , Raluca si Ciprian .
In aceasta dimineata , mi-am adus aminte cu drag de momentele pe care le-am trait impreuna cu colegii de antrenament, dar si cu eroii mei – elevii mei de la clubul de Karate Stiinta -Kid, acum ani buni pe plaja din Olimp ROMANIA in cadrul satgiilor de antrenamente organizate de Sensei Adrian Popescu-Sacele, stagii in care am descoperit energiile benefice ale antrenamentului de karate de la rasaritul soarelui, pe aceasta cale ii salut pe toti cei care au purtat kimono-ul alaturi de mine la rasaritul soarelui si aici trebuie sa mentionez ca d-ra Raluca Maris care acum ni-i sa alaturat in concediu era una din constincioasele karate-ka de acum mai bine de 17 ani care imbraca cu maandrie kimono-ul alaturi de noi pe plaja din Olimp. OSS
4
” Rasaritul este Surasul Soarelui !“
5
Am sa imi permit sa va prezint aici o povestioara cu talc pe care am primit-o de la Oana, o prietena de-a noastra si o alta colega de antrenament careia ii multumesc si pe aceasta cale , povestire care mi-a venit in minte in acea dimineata frumoasa din Key West cand am facut aceste fotografii.
” Acum 20 de ani lucram ca un taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la 02:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter…
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua pri, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazutprea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa.
Deci am mers si-am batut la usa. -” Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis.
O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins in ea, ca si o femeie dintr-un film din anii ‘40.
6
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearceafuri. Nu gaseaei nici un ceas pe pereti, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cupoze peste care era pus un suport de sticla.
-” Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina? ” zise ea.
Am dus valiza la masina si m-am intors sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
- ” Nu e mare lucru ” i-am zis eu. ” Doar incerc sa imi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata”.
” Oh sunteti un baiat bun !” zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa si apoi m-a intrebat: -” Ai putea sa conduci prin centrul orasului ?”
-” Nu este calea cea mai scurta ” am raspuns rapid.
-” Oh nu conteaza” spuse ea. -” Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil … “
7
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteietori …
-” Nu mi-a mai ramas nimeni din familie …” a continuat ea -” Doctorul spune ca nu mai am mult timp…”
In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. -” Pe ce ruta ati vrea sa merg ?” am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras.
Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspeti casatoriti. M-a dus in fata unui magazin de mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.
8
Cum prima aluzie de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:
-” Sunt obosita … Hai sa mergem. “
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub portita.. Doi oameni au venit spre taxi cum am ajuns acolo. Erau atenti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiva pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
-” Cat va datorez ?” a intrebat ea, in timp ce isi cauta portmoneul.
-” Nimic ” am ziseu.
-” Dar trebuie sa te intretii. “
-” Nu va faceti griji … sunt si alti pasageri ” am raspunseu. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere…
-” Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie ” spuse ea. -” Multumesc”
I-am strans mana si am plecat in lumina diminetii.
9
In spatele meu, o usa se inchisese … Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti … Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ganduri … Pentru restul zilei de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura? …
Ce ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonezo data si apoi sa plec? …
Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.
10
Suntem conditionati sa crede ca vietiile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.
OAMENII S-AR PUTEA SA NU ISI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA !!!
Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:
” Ziua de azi e o zi speciala !”
12
Amintiti-va asta, prietenii mei: ” Nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta este singurul Show pe care il jucam! “
In speranta ca nu v-am intristat va invitam sa vizionati o prezentare mai completa a acestei frumuoase diminete de Septembrie si sa va rugam sa votati si sa ne lasati cateva ganduri pentru noi si vizitatorii acestei pagini. Va multumim..
Sa fiu sincera nu stiu care fotografie s-o votez. Toate sunt frumoase, fascinante, pline de semnificatie. Totusi am acordat un vot celei cu nr 12. Minunate. Inca o data felicitari si daca nu ai facut tort cu o lumanare asteptam a doua aniversare si toate celelalte. Succes!
@ alina aldrich – iti multumesc mult de aprecieri si asa cum ti-am zis odata , poate odata vom gasi timp, suport si timp pentru o expozitie dar pana atunci ne manifestam aici pe blog din lipsa celor enumerate mai sus, si pentru asta multumim atentiei acordate de cei care se incapataneaza sa ne viziteze si carora va multumim din tot sufletul.
Clar trebuie sa faci o expozitie cu fotografii ! Pozele sunt perfecte si pentru felicitari, screensavers…etc. Poate e timpul sa faci din pasiunea pentru foto si o afacere!
@ petrosani – multumim mult de vizita si de aprecieri, avem in gand sa creem o expozitie dar deocamdata expunem doar aici si ne bucuram ca, creatiile noastre aduc putina lumina in sulfletul nostru a celor care viziteaza acest blog.Va multumim inca odata si ramaneti cu noi, cred ca va place ceea ce veti vedea si de acum incolo.
Un apus de soare . un templu al intunericului si din nou o noua schimbare ,o aparitie a lunimi ce inteapa coapsele noptiii creind un peisaj de nemaivazut in alta parte si desigur ce nu poate fi creat in nici unele din laboratoarele cele mai sofisticate ale omeniriii. Minunatia naturii ne lasa frapati, uimiti si entuziasmati creind un loc al sufletismului, binelui, placerilor in contrastul amintirilor si clipelor frumoase din viata fiecaruia din noi… Rasaritul este un nou inceput o forta a luminii a energiei pozitive fara de care nu putem exisrta…De aceea trebuie ca sa gasim clipe in viata noastra pentru a savura aceste minunatii ale naturii pentru a simti ca traim cu adevarat. Fotografia este o arta dar fiecare din nou ramine creatorul arte!!! Mersi pentru ceea ce faceti si totasa s-o tineti….
@ Roman – cu cea mai mare placere prietene, e o placere pentru noi cand trairile noastre imortalizate prin fotografie plac celor din jur. Intradevar rasariturile de soare sunt cu totul speciale, imagineaza-ti cum ne simteam dupa aceste rasarituri fenomenale , parca toata ziua astepta sa fie descoperita si exploatata la maxim. Multumim de vizitele tale.
Buna Vali,
Nu am mai scris de ceva vreme….
Ce mai pot spune in fata unor asemenea peisaje?
Esti un norocos ca ai vazut ceva asa de simplu dar in acelasi timp asa de frumos….
Nu am votat si nici nu voi vota de data asta pentru simplul motiv ca le aleg pe toate
Ideea unei expozitii foto nu e de nebagat in seama…. cred ca deja ai destule materiale.
Salutari si numai bine
@ nina – Bine ai revenit Nina . Intradevar multumim Bunului Dumnezeu de fiecare zi in care suntem sanatosi si ne in care ne ofera sansa sa vedem aceste minunatii. Fiecare loc are frumusetea sa , frumusete pe care incercam sa o imortalizam in fotografiile noastre, imi aduc aminte si atunci cand am fost in Olanda de cateva ori , ce locuri superbe am vazut si spre rusinea mea nu prea am fotografii de pe acolo, dar cine stie poate in viitor vom avea ocazia sa facem un sejur pe acolo. Cat despre votat, special pentru persoane ca tine , la cererea mai multor vizitatori am creat posibilitatea de afi votate mai multe fotografii , chiar toate daca toate sensibilizeaza si plac.
Am materiale destule dar deocamdata expun numai pentru voi cei care cauta sa va vada lucrari de ale mele si doar on line , din mai multe motive cum ar fi, deocamdata vreau sa vad daca sunt cerinte la ceea ce fac, lipsa de timp si spatiu si putin lipsa de nebunie pentru a ma aventura intr-un proiect asa de mare.
Multumim de vizita si iti uram numai bine ! Ce face bebelusul ?
Ceau Vali,
Bebelusul e inca in burtica…..zilele astea ar trebui sa apara.
Maxim in doua saptamani.
Am sa iti trimit eu ceva poze din Olanda, deocamdata din Amsterdam si din jurul Amsterdamului cat am apucat si noi sa calatorim.
Din pacate pentru moment nu prea mult…..suntem inca in perioada de acomodare si ocupati cu venirea micutului Daniel, minunea noastra.
Poate veniti tu si sotia pe aici in vizita…..e o tara interesanta cu o istorie fascinanta chiar daca e asa micuta…..la fel sunt si oamenii de aici….pana atunci te mai tinem noi la curent cu evenimentele…
Ne mai auzim…
Nina
Foarte frumoase poze!!!! Jos palaria! A fost o calatorie de neuitat! Exclusivitatea apusului de soare, dar si atmosfera caraibeana induce spiritele in euforie, o euforie efemera si fragila, care insa poate produce urme in viata de mai apoi! Cu respect pentru un PRIETEN cu litera mare!
@ ADELINA – Multumim de vizita si de aprecieri. Chiar ne bucuram sa te revedem pe aici. Cat despre ” mai rarut ca-i mai dragut “, ce sa facem ne i-a cam mult timp cu redactarea fiecarei postari si stii cum este si cu timpul liber, cam rar , dar oricum ” rurutul nostru ” in a posta este cu mult mai des decat ” rarutul tau ” in a ne vizita , dupa cum se vede
@ nina – Buna Nina , multumim de vizita si mult succes cu bebele , abia asteptam sa vedem poze cu el.Intradevar suntem norocosi si pentru asta multumim Bunului Dumnezeu si speram sa ne ajute in continuare sa ne bucuram de cat mai multe vacante din care sa iesim mai fericiti si mai increzatori ca fotografiile pe care le vom expune aici va vor face placere sa le vedeti.
Astept cu placere fotografii din frumosul Amsterdam , pe care chiar daca l-am vizitat de cateva ori nu prea am multe fotografii cu el.
Salutari si urari de bine printului Daniel si speram sa il salutam personal in viitor in una din vizitele noastre prin batrana si frumoasa Europa.
Va salutam de departe si asteptam vesti de la voi.
Pentru inceput tin sa-ti urez un “multi inainte” pentru blog. Este unul minunat, mai vedem si noi ce este “dincolo” de ceea ce ne imaginam noi, taramuri la care visam.
Apus de soare… Timp de o saptamana cat am stat la mare acum doi ani nu am reusit sa vad apusul insa anul trecut am reusit sa vad, deoarece am ajuns dimineata. Este frumos si merita vazut si nu neaparat la mare si la munte este frumos.
Numai bine…
@ Ciolitto – in primul rand , bine ai revenit si te invitam cat mai des sa iti aratam cu ce ne-am ” omorat ” timpul vara asta si iti multumim de urari.
Loading ...
September 17th, 2009 at 4:45 am
Sa fiu sincera nu stiu care fotografie s-o votez. Toate sunt frumoase, fascinante, pline de semnificatie. Totusi am acordat un vot celei cu nr 12. Minunate. Inca o data felicitari si daca nu ai facut tort cu o lumanare asteptam a doua aniversare si toate celelalte. Succes!
September 17th, 2009 at 4:57 am
@ Ghiocel07 – va multumim inca odata pentru tot si speram la cat mai multe aniversari.
September 19th, 2009 at 5:22 pm
mai vali, eu cu mana pe inima iti zic ca, trebuie sa faci o expozitie cu fotografiile astea. trebuie! pupici si felicitari!
September 19th, 2009 at 6:34 pm
@ alina aldrich – iti multumesc mult de aprecieri si asa cum ti-am zis odata , poate odata vom gasi timp, suport si timp pentru o expozitie dar pana atunci ne manifestam aici pe blog din lipsa celor enumerate mai sus, si pentru asta multumim atentiei acordate de cei care se incapataneaza sa ne viziteze si carora va multumim din tot sufletul.
September 20th, 2009 at 4:49 am
Clar trebuie sa faci o expozitie cu fotografii ! Pozele sunt perfecte si pentru felicitari, screensavers…etc. Poate e timpul sa faci din pasiunea pentru foto si o afacere!
September 20th, 2009 at 3:07 pm
@ petrosani – multumim mult de vizita si de aprecieri, avem in gand sa creem o expozitie dar deocamdata expunem doar aici si ne bucuram ca, creatiile noastre aduc putina lumina in sulfletul nostru a celor care viziteaza acest blog.Va multumim inca odata si ramaneti cu noi, cred ca va place ceea ce veti vedea si de acum incolo.
September 20th, 2009 at 5:38 pm
Un apus de soare . un templu al intunericului si din nou o noua schimbare ,o aparitie a lunimi ce inteapa coapsele noptiii creind un peisaj de nemaivazut in alta parte si desigur ce nu poate fi creat in nici unele din laboratoarele cele mai sofisticate ale omeniriii. Minunatia naturii ne lasa frapati, uimiti si entuziasmati creind un loc al sufletismului, binelui, placerilor in contrastul amintirilor si clipelor frumoase din viata fiecaruia din noi… Rasaritul este un nou inceput o forta a luminii a energiei pozitive fara de care nu putem exisrta…De aceea trebuie ca sa gasim clipe in viata noastra pentru a savura aceste minunatii ale naturii pentru a simti ca traim cu adevarat. Fotografia este o arta dar fiecare din nou ramine creatorul arte!!! Mersi pentru ceea ce faceti si totasa s-o tineti….
September 20th, 2009 at 8:27 pm
@ Roman – cu cea mai mare placere prietene, e o placere pentru noi cand trairile noastre imortalizate prin fotografie plac celor din jur. Intradevar rasariturile de soare sunt cu totul speciale, imagineaza-ti cum ne simteam dupa aceste rasarituri fenomenale , parca toata ziua astepta sa fie descoperita si exploatata la maxim. Multumim de vizitele tale.
September 22nd, 2009 at 3:09 am
Buna Vali,
Nu am mai scris de ceva vreme….
Ce mai pot spune in fata unor asemenea peisaje?
Esti un norocos ca ai vazut ceva asa de simplu dar in acelasi timp asa de frumos….
Nu am votat si nici nu voi vota de data asta pentru simplul motiv ca le aleg pe toate
Ideea unei expozitii foto nu e de nebagat in seama…. cred ca deja ai destule materiale.
Salutari si numai bine
September 22nd, 2009 at 8:08 am
@ nina – Bine ai revenit Nina . Intradevar multumim Bunului Dumnezeu de fiecare zi in care suntem sanatosi si ne in care ne ofera sansa sa vedem aceste minunatii. Fiecare loc are frumusetea sa , frumusete pe care incercam sa o imortalizam in fotografiile noastre, imi aduc aminte si atunci cand am fost in Olanda de cateva ori , ce locuri superbe am vazut si spre rusinea mea nu prea am fotografii de pe acolo, dar cine stie poate in viitor vom avea ocazia sa facem un sejur pe acolo. Cat despre votat, special pentru persoane ca tine , la cererea mai multor vizitatori am creat posibilitatea de afi votate mai multe fotografii , chiar toate daca toate sensibilizeaza si plac.
Am materiale destule dar deocamdata expun numai pentru voi cei care cauta sa va vada lucrari de ale mele si doar on line , din mai multe motive cum ar fi, deocamdata vreau sa vad daca sunt cerinte la ceea ce fac, lipsa de timp si spatiu si putin lipsa de nebunie pentru a ma aventura intr-un proiect asa de mare.
Multumim de vizita si iti uram numai bine ! Ce face bebelusul ?
September 22nd, 2009 at 8:50 am
Toate pozele sunt nemaipomenit de frumoase, dar vrem sa vedem si altele
ca nu imi place treaba aia cu ” mai rarut, ca-i mai dragut” lol
September 22nd, 2009 at 3:01 pm
Ceau Vali,
Bebelusul e inca in burtica…..zilele astea ar trebui sa apara.
Maxim in doua saptamani.
Am sa iti trimit eu ceva poze din Olanda, deocamdata din Amsterdam si din jurul Amsterdamului cat am apucat si noi sa calatorim.
Din pacate pentru moment nu prea mult…..suntem inca in perioada de acomodare si ocupati cu venirea micutului Daniel, minunea noastra.
Poate veniti tu si sotia pe aici in vizita…..e o tara interesanta cu o istorie fascinanta chiar daca e asa micuta…..la fel sunt si oamenii de aici….pana atunci te mai tinem noi la curent cu evenimentele…
Ne mai auzim…
Nina
September 23rd, 2009 at 11:52 am
Foarte frumoase poze!!!! Jos palaria! A fost o calatorie de neuitat! Exclusivitatea apusului de soare, dar si atmosfera caraibeana induce spiritele in euforie, o euforie efemera si fragila, care insa poate produce urme in viata de mai apoi! Cu respect pentru un PRIETEN cu litera mare!
September 24th, 2009 at 12:27 am
@ ADELINA – Multumim de vizita si de aprecieri. Chiar ne bucuram sa te revedem pe aici. Cat despre ” mai rarut ca-i mai dragut “, ce sa facem ne i-a cam mult timp cu redactarea fiecarei postari si stii cum este si cu timpul liber, cam rar , dar oricum ” rurutul nostru ” in a posta este cu mult mai des decat ” rarutul tau ” in a ne vizita , dupa cum se vede
September 24th, 2009 at 12:34 am
@ nina – Buna Nina , multumim de vizita si mult succes cu bebele , abia asteptam sa vedem poze cu el.Intradevar suntem norocosi si pentru asta multumim Bunului Dumnezeu si speram sa ne ajute in continuare sa ne bucuram de cat mai multe vacante din care sa iesim mai fericiti si mai increzatori ca fotografiile pe care le vom expune aici va vor face placere sa le vedeti.
Astept cu placere fotografii din frumosul Amsterdam , pe care chiar daca l-am vizitat de cateva ori nu prea am multe fotografii cu el.
Salutari si urari de bine printului Daniel si speram sa il salutam personal in viitor in una din vizitele noastre prin batrana si frumoasa Europa.
Va salutam de departe si asteptam vesti de la voi.
September 24th, 2009 at 12:35 am
@ Grigore – Multumim de vizita si de aprecieri.
September 26th, 2009 at 12:55 pm
Pentru inceput tin sa-ti urez un “multi inainte” pentru blog. Este unul minunat, mai vedem si noi ce este “dincolo” de ceea ce ne imaginam noi, taramuri la care visam.
Apus de soare… Timp de o saptamana cat am stat la mare acum doi ani nu am reusit sa vad apusul insa anul trecut am reusit sa vad, deoarece am ajuns dimineata. Este frumos si merita vazut si nu neaparat la mare si la munte este frumos.
Numai bine…
September 26th, 2009 at 1:39 pm
@ Ciolitto – in primul rand , bine ai revenit si te invitam cat mai des sa iti aratam cu ce ne-am ” omorat ” timpul vara asta si iti multumim de urari.