Daca tot m-a apucat putin nostalgia, nu pot sa trec peste o perioada frumoasa, un episod foarte important din viata mea: perioada petrecuta in armata romana. Fac aceasta postare in onoarea celor cu care am trecut prin momente foarte grele si pe care impreuna le-am trecut cu brio sprijinandu-ne unul pe celalalt, si care si ei au petrecut momente grele si frumoase in cadrul aceleasi unitatii militare cu subsemnatul si as vrea aici sa ii amintesc pe Mateo, Adi Campeanu, Adi Roventa, Cristi Tulbure- Minoru, Vlad Antonio, Adi Dancu si atatia alti carora imi cer scuze daca nu ii nominalizez aici dar care au loc important in inima mea.
Dupa participarea mea la Campionatul European de Juniori din Slovacia – Bratislava 1994, Sambata pe data de 19 Februarie am revenit in tara iar Luni pe 21 Februarie a plecat sa servesc patria ! 
Inca de la inceput vreau sa mentionez ca am avut parte de o armata super frumoasa si asta in mare parte datorita caracterului dinamic al armatei dar si datorita oamenilor deosebitii pe care i-am intalnit acolo si cu care in parte am ramas prieteni foarte buni de mai bine de 15 ani.
Am facut armata la Vanatori de Munte , specializarea Cercetare in Dispozitiv Inamic, cu alte cuvinte un fel de spionaj militar.
In mare parte armata a fost un an de zile presarat cu tot felul de misiunii montane, misiunii in care efectiv am batut cu bocanci, sau cum s-ar zice am carat bocanci ( un bocanc de vanator de munte ajungand pana la 1,5 kilograme ), am batut cu picorul toti cei 5 masivi muntosi din imprejurul vai Jiului: M-tii Parang cu care de altfel eram putin cam familiarizat, M-tii Retezat pe care i-am trecut de cateva ori dintr-o parte in alta in adolescenta, M-tii Pasul Valcan, M-tii Sureanu si M-tii Godeanu.
Am plecat in armata cu inima stransa, dupa ce auzisem atatea despre viata de militar roman, ” Cine face armata e BARBAT, cine nu face armata e de DOUA ori BARBAT !” , dar si cu o curiozitate si o placere nebuna sa vad daca dupa anii de antrenament, armata chiar ma poate pune in genunchi. A fost super benefic faptul ca am avut o pregatire sportiva dar si super stresant la inceput pana efectiv armata ne-a spalat creierasele de figurile pe care le aveam din viata civila.
Prin spalare de creier sa intelegeti ca armata in primul rand pentru a-ti putea crea un nou caracter mai organizat si mai puternic trebuie efectiv sa te aduca inapoi la stadiul de animal si de acolo sa se ocupe de educatia ta pentru a devenii un soldat puternic si de baza pentru tara. Mai pe intelesul tuturor este ceva ca in Artele Martiale, unde pentru a fi capabil de a asimila cunostinte noi caracteristice vietii de samurai, prima data trebuie sa te lepezi de ideile preconcepute pe care le ai si sa creezi asa vestitul KARA – Gol din sufletul si educatia ta , loc in care sa se instaleze noua educatie, numai ca in Artele Martiale faci chestia asta PENTRU CA VREI , iar in armata o faci PENTRU CA NU AI ALTA OPTIUNE
Si ca sa exemplific putin mai mult aceasta idee am sa va expun o povestire ZEN ( filozofia japoneza administrata de BUSHI-DO – Codul Samurailor, filozofie atat de necesara creeri spiritului samuraiului ): ” Se facea ca un tanar, puternic si deja destul de vestit in lupte a venit la un mare Maestru ca fie invatat de acesta cum sa devina mult mai experimentat in Artele Martiale. Ajuns la acesta, Maestrul l-a invitat la masa si i-a oferit un ceai, dupa ce a asezat ceasca de ceai in fata tanarului a inceput sa ii toarne ceai in ceasca. Cand ceasca a fost plina , Maestrul nu s-a oprit in ai turna ceai si astfel ceaiul s-a revarsat pe masa producand multa mizerie. Elevul contrariat l-a intrebat pe Maestrul de ce nu s-a oprit cand a vazut ca ceasca e plina iar Maestrul atunci i-a explicat: Ceasca esti tu iar ceaiul sunt cunostintele despre Artele Martiale, atata timp cat nu te eliberezi de ideile tale preconcepute despre Artele Martiale , nu ai loc unde sa asimilezi noile cunostiinte pe care ti-i le voi expune !” Si astfel tanarul s-a luminat si a devenit unul dintre elevii de baza ai Maestrului ”
Cu alte cuvinte, e foarte bine sa beneficiem de educatia noastra dar foarte important este sa fim deschisi sa acceptam provocarile si noul in viata noastra.
Pe langa misiunile de patrulat si parcurs muntii cu diferite obiective, o alta parte foarte indragita pe care am continuat-o si dupa armata, care a fost foarte dificila dar foarte placuta, si pe care am insuflat-o si elevilor mei de la clubul Stiinta-Kid, a fost Alpinismul. Si aici as vrea sa ii amintesc si sa le multumesc pentru ajutor, rabdare si invataminte prietenilor mei Adi Campeanu si lui Mateo, si cu care sper sa mai avem ocazia sa mai repetam experientele extraordinare pe care le-am avut in Cheile Taii.
O zona destul de frumoasa si foarte draga noua, unde in timpul armatei am fost cazati timp de cateva saptamani intr-o tabara montana la corturi este zona Cheile Taii, de unde sunt si aceste fotografii, zona in care dupa armata am fost impreuna cu elevii mei de la clubul de karate intr-un mic stagiu de pregatire alpina si unde mai toti s-au deprins putin in ale alpinismului.
Si bineinteles , cum era de asteptat si cum de altfel am sperat din toata inima, placerea mea de a continua pregatirea mea in Arte Martiale a continuat, participand pentru inceput la un campionat de kumite-lupta pe armata unde am iesit campion pe armata a 3-a iar apoi am primit ca premiu pe langa o scurta permisie, o luna de zile de pregatire la corpul armatei in Craiova, participand la un curs de KUNG FU – WUSHU SANSHU cu niste ofiteri din politia militara a armatei chineze, curs efectuat pentru ofiterii din Jandarmeria Romana.
A fost un curs foarte benefic, care mi-a cam zdruncinat pareriile mele de zmeu pe care le aveam ca urmare a competitiilor castigate de mine, si care m-a readus cu picioarele pe pamant sau cu alte cuvinte a dovedit inca odata ca nu esti bun si puternic decat atunci cand ai forta sa te reintorci la bazele pregatirii tale si cand esti pregatit sa accepti NOUL in pregatirea ta.
Primul soc pe care l-am avut a fost la primul antrenament unde asa cum toti avem ideii preconcepute, asa cum credem ca stim tot, asa aveam si eu impresia ca va veni un maestru de vreo un metru jumatate inaltime care ne va antrena, si nu mica mi-a fost mirarea cand au aparut 3 munti de peste 1,80 m si care efectiv m-au uimit cum se miscau, unul dintre ei fiind multiplu campion al Chinei, tara care cam are ceva populatie.
Cu unul dintre acesti colosi, DU ZHEN GAO , am devenit buni amici locuind amandoi la hotelul militar din Craiova iar in timpul liber aratandu-i imprejurimile si ceea ce i-a placut foarte mult Parcul Poporului din Craiova.
Pe langa misiunile frumoase de vara am avut parte si de cateva misiuni “ extraordinar de frumoase de iarna” !
Aici in tabara de ski de la Ranca , tabara in care dealtfel am invatat, mai de vorba buna mai fortat , sa skiez. Dupa cum se vede am invata sa schiez pe bocancii mei de vanator de munte , nicidecum pe clapari sau skiuri cu legatiri sofisticate.
Aici impreuna cu cativa din superiorii mei in timpul expeditie de iarna prin care am trecut peste M-tii Parang.
Pe vremea aceea Lt.maj.- Sandu Gaianu, Maior- Valentin Adam si Maior-Uta Nicolae.
Aici impreuna cu unul dintre mentorii mei, prieteni foarte buni si un talentat in ale tehnicii supravietuirii, tehnica atat de bine studiata si de necesara soldatului din Cercetare, intr-o misiune peste M-tii Godeanu, in fata Manastirii de la Tismana -
Lt .- Sorin Ionescu !
Loading ...
Inca de la inceput vreau sa mentionez ca am avut parte de o armata super frumoasa si asta in mare parte datorita caracterului dinamic al armatei dar si datorita oamenilor deosebitii pe care i-am intalnit acolo si cu care in parte am ramas prieteni foarte buni de mai bine de 15 ani.
Caporal Valy Cofaru !
Impreuna cu "prietena" mea de pe perioada armatei !
In misiune in M-tii Godeanu !
, dar si cu o curiozitate si o placere nebuna sa vad daca dupa anii de antrenament, armata chiar ma poate pune in genunchi. A fost super benefic faptul ca am avut o pregatire sportiva dar si super stresant la inceput pana efectiv armata ne-a spalat creierasele de figurile pe care le aveam din viata civila.
In Ranca
Si ca sa exemplific putin mai mult aceasta idee am sa va expun o povestire ZEN ( filozofia japoneza administrata de BUSHI-DO – Codul Samurailor, filozofie atat de necesara creeri spiritului samuraiului ): ” Se facea ca un tanar, puternic si deja destul de vestit in lupte a venit la un mare Maestru ca fie invatat de acesta cum sa devina mult mai experimentat in Artele Martiale. Ajuns la acesta, Maestrul l-a invitat la masa si i-a oferit un ceai, dupa ce a asezat ceasca de ceai in fata tanarului a inceput sa ii toarne ceai in ceasca. Cand ceasca a fost plina , Maestrul nu s-a oprit in ai turna ceai si astfel ceaiul s-a revarsat pe masa producand multa mizerie. Elevul contrariat l-a intrebat pe Maestrul de ce nu s-a oprit cand a vazut ca ceasca e plina iar Maestrul atunci i-a explicat: Ceasca esti tu iar ceaiul sunt cunostintele despre Artele Martiale, atata timp cat nu te eliberezi de ideile tale preconcepute despre Artele Martiale , nu ai loc unde sa asimilezi noile cunostiinte pe care ti-i le voi expune !” Si astfel tanarul s-a luminat si a devenit unul dintre elevii de baza ai Maestrului ”
Cu alte cuvinte, e foarte bine sa beneficiem de educatia noastra dar foarte important este sa fim deschisi sa acceptam provocarile si noul in viata noastra.
Gp. Cc. Dpz. Inm. 4 !
Soldat Cofaru in rapel !
In Cheile Taii !
Craiova - Inainte de antrenament !
Impreuna cu delegatia chineza !
In uniforma de Cpt. in armata chineza !
Catre Ranca !
Deslusind tainele ski-ului !
Deasupra tuturor !
Impreuna cu Maestrul Maestrilor !
Loading ...If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!
Tags: De suflet, despre mine, Inedit, Prieteni, ROMANIA
on 
on 
Din cate stiu si tatal meu a facut armata la Vanatori de Munte, dar nu stiu exact. Pacat ca armata nu mai este obligatorie. Mi-ar fi placut sa ma duc. Insa acum ca ea este optionala, nu prea ma mai tenteaza. Acum ai salariu, este cu totul altceva.
Frumoase amintiri.
Nota 10 , la toate fotografiile . A fost frumos la CERCETARE ! Bro ,cand ma gandesc ca am facut ,aceleasi lucruri pe care le-ai facut si tu ,exceptand delegatia de chinezi ,SI NU AM O POZA ! Hmmm,frustrating ,i should say !….and TIME IS FLYNG SO FRAKKING FAST,AND ALL WE GOT LEFT ,ARE THE MEMORIES OF TIME(S) WE HAD!
THANKS FOR REMINDING ME OF ONE OF THE GOOD TIMES ,MILITARY SERVICE TIMES ,learned a lot ,back then .
LONG LIVE ‘ SOLDATUL ROMAN – CAPORAL VALY COFARU !
Peace out !!!
super toate pozele,m-ai facut sa imi aduc aminte de armata ,a fost si ea buna in felu ei
amintiri frumoase.cat despre vm-uri am si yo o pereche pe balcon acasa is extrem de grei.
numa bine valy.
multa sanatate.
foarte frumoase ultimele tale postari, in special cea de astazi…
mi se pare minunat ca ai asa multe fotografii din acea perioada…eu din pacate nu prea am poze consistente decat de vreo 10 ani incoace, iti imaginezi ce rau imi pare ca nici macar din perioada “Stiinta Kid” nu am…motiv ptr care astept cu nerabdare un post de-al tau pe tema asta si mai ales fotografiile aferente
te pup si felicitari inca o data ptr ceea ce faci aici!
@ Ciolitto – dintr-un punct de vedere era super sa fie obligatorie, facea din fiecare adolescent visator-un barbat, dar din alt punct de vedere a mai bine, deoarece sincer am vazut cazuri in care soldati efectiv deveneau terminati si nu mai erau buni de nimic, efectiv cred 100 % ca nu era locul lor in armata.
Pentru mine a fost un lucru foarte benefic dar cine stie, poate ca am nimerit intr-o unitate buna sau mai stiu eu ce. Oricum amintirile intradevar sunt exceptionale.
@ toni – A fost superb la Cercetare si imi e dor de aplicatiile si de viata de acolo.Daca imi aduc bine aminte tu ai fost un ciclu mai inaintea mea. Ai dreptate, timpul zboara si cu asta ramanem cateva amintiri pe o hartie colorata, si daca avem noroc cateva numere de telefon sa ne mai sunam si sa mai ne aducem cu nostalgie aminte de timpurile acelea. De aia nu prea am stat pe ganduri sa fac acest blog , astfel sa incercam sa refacem mozaicul acelor vremuri si sper ca toti cei care ne cunoastem si ne e dor de acele timpuri sa facem un pas si sa ne etalam gandurile aici.
Multumim de vizita si te asteptam ca mai des pe aici.
@ roli – multumim de aprecieri, eu mi-am adus aici cu mine uniforma de camuflaj o am aici cu mine, de bocanci nu zic nimic ca erau terminati, a 4-a pereche
cand am terminat armata.
@ adina – bine te-am regasit , ne era dor de tine !
. Deci ramai cu noi si sper sa iti trezesc amintiri frumoase din acele timpuri !
Multumim mult de aprecieri si de vizitele voastre. Am gasit fotografiile printre amintirile din Romania si am zis sa nu se piarda si in acelasi timp sa ii salut pe mai multi prieteni cu care am petrecut momente grele si de neuitat. Incerc din rasputeri sa pun la un loc fotografii din vreamea ” Stiinta Kid ” si promit ca pun o postare, darca m-ai putea ajuta cu ceva din acele frumoase vremuri , I’d really apreciate
super tare..eu nu am apucat sa fac armata din diverse motive dar in principiu cam stiu cum e din alte surse !faine pozele ..!
Oh yeah baby
… mi-ai adus si mie aminte de “army” … sincer acum si yo imi aduc aminte cu placere de o gramada de momente din armata….desi atunci nu le consideram prea placute…if you know what I’m sayin’ 
Si mi-aduc aminte si cand ati fost cu armata in cheile Taii..am fost si yo atunci sa va vad la o aplicatie….maybe you remember it too
@ d – multumim de vizita si de aprecieri, armata a fost o perioada frumoasa din viata mea si foarte benefica.
@ Vali Banoiu – imi aduc aminte foarte clar , cand ati venit in Cheile Taii sa vedeti aplicatia noastra la alpinism.
Valy ce sa spun,esti tare! eu nu am apucat sa fac armata
) si nici nu vroiam sa o fac asa ca a picat bine 
)) oricum tot respectul pt cei care au facut armata,trezirea la 5 jumate si mii si mii de antrenamente…
@ Albert – multumim de vizita si ne bucuram ca auzim de tine.Intradevar armata a lucrat binisor la persoana mea, stiu cazuri in care a facut mult rau dar eu nu ma pot plange deloc , chiar daca a fost grea si uneori nesuferita.Te asteptam pe la noi mai des, by the way scriu din Orlando , maine voi fi in Sarasota si poimaine in West Palm Beach, asa ca pregatit de fotografii?
da, sunt pregatit…
distractie placuta si la cat mai multe poze 
@ Albert – am revenit acasa, la noua casa
si am sa postez un sumar al mini vacantei noastre curand.
Cred ca statul roman are nostalgia unor asemenea bravi soldati!!! Arati ca un adevarat profesioniust in poze, si ma bucur ca uite le-ai facut pe atunci, cand stii cum era cu saracia, nici nu mai ardea de poze! Si pentru asta jos palaria!
Daca tot te-a apucat nostalgia timpului petrecut in Grupul 4 Cercetare in Dispozitivul Inamicului din Compania 246 Cercetare Alpina/Brigada 7 Vanatori de Munte “BUREBISTA” hai sa iti trimit o fotografie cu aproape toata compania, facuta de nea Petrica Murgiuc la manastirea Tismana in iunie 1995 (tu esti cel din stanga, randul al doilea).
In timp ce cautam niste informatii despre vanatorii de munte am descoperit aceasta pagina de web si sincer mi-au dat lacrimile de bucurie si emotie cand te-am revazut si am citit si reamintit o parte din tineretea mea. O parte din colegi si fosti militari in termen i-am revazut in 19/20 ianuarie 1999 in defileu Jiului cand executau ambuscade ca carte iar pe altii i-am intalnit in 21/22 ianuarie la Costesti si apoi pe raul Topolog intre Rm. Valcea si Pitesti; pe altii de-a lungul timpului i-am reintalnit in timpul diverselor misiuni executate pana la trecerea in rezerva a lor si a mea (armata s-a restructurat foarte mult si in urma deselor desfiintari de unitati si mutari dintr-o garnizoana in alta o mare parte din noi au trecut in rezerva si ne-am apucat de altceva). In vara asta mi-am propus ca impreuna cu sotia sa merg sus la Ranca si sa trec si prin Valea Jiului sa vad ce mai este pe acolo.
Iti urez toate cele bune acolo unde te afli tu impreuna cu familia ta si sper ca amintirile din trecutul de militar sa ne ajute intalnim pe net.
NU POT SA-TI TRIMIT POZA DECAT DACA POSTEZI SI O ADRESA DE E-MAIL.
@ adrian – sumiyory@yahoo.com este adresa mea
Astept cu nerabdare o veste de la tine.
Astazi am vazut ce ne-ai trimis pe e-mail si-ti multumim foarte mult.Te rog mult,pot sa folosesc si eu adresa ta de e-mail pt. pozele cu goblene? Am tot incercat sa postez si nu am reusit.Va dorim multa sanatate si toate cele bune!
@ liliana – cu cea mai mare placere!
Multumim de vizita si de incredere si te asteptam cat mai des pe la noi.
Buna seara tuturor. Am reusit sa trimitem ceva?
Ceau,
Imi pare rau ca nu am descoperit mai repede site-ul tau , auzisem de faptul ca esti plecat in America, si ca esti bine dar nu am stiut ca ai un site in care iti expui gandurile si amintirile.
Si eu am nostalgia anilor in care eram cu totii impreuna la Clubul de Karate Stiinta Petrosani, impreuna cu Soso ca antrenor, de stagiile cu cortul la mare, de discotecile in care dansam pe muzica formatiei Roxette, de iesirile noastre la munte in care seara dupa antrenament consumam ceai cu galetile…
Pentru mine au fost cele mai frumoase amintiri ale adolescentei…
Sa continui sa scrii pentru ca scrii frumos.
@ Simona Neamt – buna si bine ai venit pe http://www.ValyCofaru.com. Ne bucura faptul ca iti place ceea ce gasesti in aceste pagini si speram ca si pe viitor sa reusim sa iti prezentam momente frumoase.
, deoarece m-ar bucura mult sa regasesc in persoana ta pe cineva care s-a bucurat de momentele atat de frumoase si de neuitat pe care ni-i le-a oferit Familia Stiinta Petrosani.
Intradevar sunt poate anii cei mai frumosi ai trecutului meu , imi amintesc cu drag de cateva domnisoare Simona care au fost colege de antrenament dar sper ca sa imi spui care dintre ele esti
In speranta ca vom tine legatura pe viitor te asteptam cu drag cat mai des aici.
Sunt acea Simona care si-a sarbatorit anul acesta ziua de nastere odata cu tine, apropo “La Multi Ani!”.
Am descoperit aici ,azi si fotografiile cu Soso si m-a bucurat foarte tare sa-l revad macar asa…
@ Simona – O o o o , ma bucur mult doamna ca te regasesc Un Calduros La Multi Ani si salutari si urari de bine atat tie cat si familiei, salutari parintilor.
Te asteptam cat mai des pe aici si poate incet incet ne reorganizam cu totii chiar daca si numai virtual.
Asteptam sa vedem cate un comentariu la articolele pe care le vizitezi si sa le dezbatem putintel.
Pe unde mai esti ? Cum merge treaba?
Inca odata ma bucur mult ca ne reauzim si sper sa tinem aproape !
Din 2000 locuiesc la Deva, lucrez intr-un centru relatii clienti ca si consilier, am un baietel de 4 ani care imi ocupa tot timpul si sunt fericita.
Cam asta ar fi o descriere scurta a vietii mele de acum.
In legatura cu invitatia de a vizita cat mai des acest blog , iti multumesc si am sa-l accesez de cate ori voi avea putin timp liber la servici deoarece acasa nu am acces la net din cauza baietelului meu.
Iti foarte multumesc pentru toate urarile si va doresc numai bine si fericire atat tie cat si sotiei tale!
Draga Valy,
Desi am fost colegi ptr o perioada numai acum imi dau seama cat de putin stiam despre tine..:)
..important e ca ai luat numai partea buna 
Te felicit ptr modul in care descrii armata si colegii care ti-au fost alaturi..desi toti stim cam cum se face armata la noi,dar ca si invatacelul din povestioara ta”ai varsat cescuta”si ai fost pregatit sa asimilezi tot ce avea sa vina in viata ta,greu sau usor ai acceptat totul
Ai un mare talent colega la scris…te felicit inca odata si ma bucur ca ,desi dupa atatia ani ..am reusit sa inteleg o mica parte a sufletului tau…:)doar citindu-ti aceste superbe materiale..:)
@ Marcela – multumesc mult de vizita si de gandurile tale bune cat si de vorbele frumoase. Nu cred ca am chiar talent , dar ceea ce este aici este o manifestare a sufletului trecut prin aceste clipe frumoase, deci cred ca asta a facut ca relatariile de aici de pe site sa fie putin mai personalizate.
Inca odata multumim de vizita si te asteptam cat mai des pe la noi.
1976… 1978…vanatori de munte UM 01063 batalion 39 TG Jiu……………felicitari pentru fotografi eu am 2 …Bv