Bine v-am regasit iarasi si de data asta va salutam din unul din cele mai frumoase locuri de pe planeta noastra din Parcul National Everglades din statul Florida.
Din dragostea de a vedea noi locuri , viata salbatica neintalnita deocamdata si de neintalnit in alte locuri, dar si din dragostea nebuna nascuta de pe vremea cand eram un prichindel si admiram in filmul “Piedone extraterestrul” aceste minunati care sunt airboat-urile, dragoste nebuna de a avea o aventura cu aceste barci, aventura din care nu prea pot fi evidentiate in cuvinte senzatiile pe care le-am avut cand ne-am oprit de la vitezele alea cam maricele cu care pluteai – zburai pe deasupra apei si vegetatiei, ne-am oprit ca sa admiram calmul cu care aligatorii stateau la umbra la nici mai mult sau mai putin de 1metru – 2 metri de barca.
Ne-a facut o deosebita placere sa facem parte din cei peste in milion de vizitatori anual ai acestui parc si de a admira acest paradis tropical pentru a vedea minunile extraordinare ale Naturii. Chiar daca nu am venit aici pentru a admira canioane foarte adanci sau stanci abrupte ce strapung cerul, in fata carora sa ramai incremenit, nici cascade marete pe care sa le fotografiezi inmarmurit de eleganta lor, nici lei, cerbi, bizoni sau ursi pe care sa ii admiri la distanta , sau capodoperele ingineresti ale marilor orase totusi am venit in Parcul National Everglades, aflat in statul Florida, parcul care este primul parc national din lume, infintat mai degraba pentru abundenta si importanta lui biologica decat pentru peisajele care iti taie respiratia.
Datorita faptului ca o parte este o pasune semiarida, iar restul, mlastina tropicala, parcul Everglades a fost denumit un “rau de verdeata”.
Printre locuitori parcului, viata isi urmeaza de secole cursul ei normal. Aligatori cu o lungime de aproape 3 metri stau tolaniti la soare intr-o caldura umeda, cu un ochi deschis pentru a ochii urmatoarea prada sau broaste testoase uriase ce isi croiesc drum anevoie prin iarba in cautare de hrana.
Tot aici la fel ca in Delta Dunarii gasesti o uriasa varietate de pasari.
Dar mai presus de toate apa este însuşi sufletul Parcului Everglades; fără ea, Glades ar înceta să mai existe.
În primele decenii ale acestui secol, înainte ca Everglades să fie deteriorat atât de grosolan de mâna omului, această mare de verdeaţă măsura 80 de kilometri de la est la vest şi se întindea pe o distanţă de 500 de kilometri de la fluviul Kissimmee la golful Florida. Bărci cu aeromotor brăzdează suprafaţa apelor puţin adânci prin iarba înaltă şi aurie, cu viteze care-ţi întorc stomacul pe dos, oferindu-ne noua turiştilor biciuiţi de vânt una din cele mai palpitante experienţe din viaţa noastra.
Pe langa povestea frumoasa pe care o emana aceste frumoase locuri si de care ne-am bucurat in vizita noastra, la fel cum am stiut in parte dar nu ne-am permis din putin egoism sa ne amintim in acele momente, exista si o parte mai putin fericita a acestor locuri la fel cum exista si in Delta Dunarii in Romania putina tristete: FRICA ca foarte curand nu ne vom mai putea bucura de aceste minunatii ale planetei, si pentru a evidentia si aceasta parte mai putin placuta a realitatii dar si cu convingerea clara ca vom sensibiliza lumea sa inteleaga ca avem o datorie enorma, si anume datoria de a nu distruge ceea ce Bunul Dumnezeu ne-a oferit fara sa ne ceara nici un pret, datoria de a conserva pentru urmasi si de ce nu datoria de a dezvolta si imbunatatii calitatea ecosistemului acestei frumoase planete, voi relata cateva aspecte pe care le-am aflat din discutiile avute cu ghizii nostri.
Recuperarea şi salvarea regiunii Everglades va fi cel mai îndrăzneţ şi cel mai costisitor plan de recuperare din istorie.
Deşi în 1947 o parte din Everglades a fost declarată parc naţional, asanarea şi devierea apelor a continuat într-un ritm dezastruos. Ecologii sunt de părere că asanarea regiunii Everglades, pentru care s-au cheltuit milioane de dolari, a fost o greşeală enormă. Puţini şi-au dat seama că devierea cursului apei va avea un impact devastator asupra vieţii din Everglades. Numai după zeci de ani stricăciunile au devenit evidente. La jumătatea anilor ’80 însă, ecologii şi biologii au tras semnalul de alarmă anunţând că Everglades este pe moarte. Se părea că orice făptură vie se tânguia şi striga după ajutor. Ochiurile de apă în care trăiau aligatorii au început să sece în timpul secetelor. Când au venit ploile, iar unele suprafeţe au fost inundate, cuiburile şi ouăle lor au fost luate de ape. În prezent, numărul lor se micşorează în mod drastic. Potrivit unor rapoarte, aligatorii îşi mănâncă puii. Păsările de baltă exotice din acea zonă, care numărau cândva peste un milion de exemplare, s-au redus la mii, scăzând cu 90 la sută. Populaţia tuturor celorlalte vertebrate, de la cerbi până la broaşte ţestoase, a scăzut cu 75 până la 95 la sută, a informat un biolog. Odată cu progresul constant şi rapid al agriculturii şi al altor activităţi ale omului şi-au făcut apariţia poluanţii proveniţi din scurgerile de îngrăşăminte chimice şi pesticide, care au contaminat treptat apa şi solul. Au fost depistate cantităţi mari de mercur la toate nivelurile lanţului trofic, începând cu peştii din mlaştini şi terminând cu ratonii, aligatorii şi broaştele ţestoase. Pescarilor li se recomandă să nu consume bibanul şi somnul din anumite ape în care s-a infiltrat mercur din sol. Panterele au fost şi ele victime ale invaziei omului, fiind ucise nu numai de intoxicaţia cu mercur, ci şi de braconieri. Acest animal este atât de ameninţat cu dispariţia, încât se crede că în parc mai există 10 exemplare, iar în întregul stat numărul lor este mai mic de 30. Mai multe plante care cresc numai în Everglades sunt şi ele la un pas de dispariţie.
Unii observatori şi ecologi cred că Everglades a ajuns în punctul de unde nu se mai poate întoarce. Funcţionari ai parcului şi oficialităţi guvernamentale, precum şi numeroşi ecologi cred însă că, dacă statul şi organizaţiile federale vor aloca fonduri şi vor lua măsuri rapide, Everglades va putea fi salvat. Biologul John Ogden recunoaşte că nu sunt prea multe şanse de a recupera regiunea Everglades, însă el este optimist. „Trebuie să fiu, a spus el. Alternativa este un deşert biologic, cu o rămăşiţă de parc cu câţiva aligatori într-o parte, cu câteva cuiburi de păsări în altă parte şi cu un frumos muzeu cu o panteră împăiată în mijloc. Foarte trist.
Este lesne de înţeles, chestiunea cea mai critică este apa. „Temelia succesului este o apă mai curată, şi aceasta din abundenţă“, scria U.S.News & World Report, iar „belşugul de apă nu poate fi asigurat decât dacă se reduce apa furnizată pentru terenurile agricole sau pentru zonele urbane. Foarte probabil, ţinta sunt plantaţiile de trestie-de-zahăr şi fermele de zarzavaturi din sudul Floridei. Repartizarea cotelor de apă va fi o sarcină dificilă, însă noi am dat destulă apă şi nu mai putem da deloc“, a declarat directorul Parcului Everglades, Robert Chandler. „Păstrarea ei trebuie privită cu seriozitate“, a spus el.
„Lucrând împreună, a spus el, putem remedia acest dezacord şi putem asigura un mediu sănătos şi o economie dinamică. Însă acum este momentul să acţionăm. Nu mai există nici un alt Everglades în lume.“
Everglades Park from Valy Cofaru on Vimeo.















November 30th, 2008 at 12:20 pm
va urmaresc blogul de multa vreme,foarte interesant,vine cu multe chestii de adevarat ajutor pt cei ce vor sa mai afle una alta si nu traiesc doar pt a respira…va salut cu respect! din arizona…
December 1st, 2008 at 12:50 am
Buna Cataline, iti multumim de vizita si de aprecieri si speram sa iti mai aratam lucruri interesante.
December 1st, 2008 at 7:36 pm
Florida … am fost atat de aproape si n-am ajuns pe acolo … rusine sa-mi fie, dar las’ ca am inca 2/3 din viata …
December 1st, 2008 at 11:45 pm
florida….hmmmm.faina de vizitat!nu mi-ar placea sa locuiesc acolo,prea umed,parerea mea!s-ar putea sa greshesc…bine,aici la mine e al dracului de cald shi ”dry”…:))…pt valy:da ce mai ai frate de aratat de aici din state ca deja le-ai vazut pe toate:)),sau aproape toate!arata-ne ca ne place!…
December 2nd, 2008 at 10:18 am
@ Cristi VADUVA – neaparat sa ajungi pe acolo ca e fain si sa nu te trezesti ca ai sa zici ca mai ai inca 1/3 si nu ai vazut ce trebuia sa vezi , Be aware: The Time is Flying !”
@ catalin munteanu – ai dreptate , noi suntem in Florida aproape in fiecare an in vacanta dar mai mult de o luna nu putem sta, e o umiditate de inebunesti, nici gand de locuit acolo. Unde esti tu? Noi am vazut multe si mai avem de vazut foarte multe. Stai cu noi si iti vom arata calatoria noastra prin 45 de state in USA.
December 2nd, 2008 at 8:51 pm
Alta minunatie a Americii si a lumii…care din pacate “sufera”…pacat intr-adevar de ceea ce s-a facut in trecut…macar acum in ceasul al 13-lea , cum se zice sa se puna pe treaba si sa salveze ceea ce se mai poate salva…si promit solemn, cu prima ocazie voi vizita si eu parcul acesta (si nu numai).
December 3rd, 2008 at 2:16 pm
valy,eu locuiesc in scottsdale,arizona,poate deaia mi se pare ca florida,hawaii sunt extrem de umede,dar…daca zici si tu…,e clar,ca doar la tine e vreme cumsecade nu ca aici la noi:)),cumsecade:ma refer la 4 anotimpuri,si potzi sa ai o parere pertinenta,ce parere ai de arizona?din punt de vedere al peisajului bineinteles:))
December 4th, 2008 at 2:31 am
Buna Cataline, ai dreptate Florida este super umiditate , asta este de fapt poate motivul cel mai important pentru care m-am mutat din Florida dupa un an de zile. Colorado are 4 anotimpuri dintre care iarna este lunga si frumoasa ceea ce m-a adus aici de fapt, schiez si sunt ca in paradisul meu propriu, multa lume uraste iarna de aici.Vremea e cumsecade peste tot, acum depinde fiecaruia ce ii place. Cat despre Arizona este unul din statele mele preferate, am prieteni in Phoenix si Scottsdale, cat despre peisaje sunt super. Ne place mult zona Page , Antilope Canyon si Lake Powell suntem in fiecare an pe acolo.
December 4th, 2008 at 2:35 am
@ Vali Banoiu – ai dreptate – o minunatie a Americii si sper din tot sufkletul sa se imbunatateasca situatia acolo si promit solemn ca ne va face o placere deosebita sa mergem impreuna acolo si prin alte locuri !
December 4th, 2008 at 4:05 am
Super Unchiule..cand cresc mai mare poate ma iei si pe mine intr-o vizita …ii super fain:X:X:X…Va poop
December 4th, 2008 at 7:04 am
@ Andreea – ho ho ho , apare pe firmament una din nepoatele mele, ceau frumoaso, ne bucuram ca te auzim si te asteptam cat mai des pe aici
December 4th, 2008 at 10:48 am
@catalin munteanu
Si eu locuiesc in Arizona (Awhatukee – Phoenix) si sunt unul din prietenii lui Vali aici. Poate ne intalnim la o bere…da un semn daca doresti.