Aici in Colorado cand vine toamna e o feerie de culori, asa ca nu am putut sa nu facem cateva fotografii si cu speranta ca veti percepe sentimentul pe care il traim in acest sfarsit de Septembrie 2008 atasez cateva fotografii aici.
Si pentru ca toamna ne fascineaza asa de mult am zis sa ma documentez putin si uita-ti ce a iesit:
Toamna este unul din cele patru anotimpuri ale climei temperate. Este anotimpul care face legătura între vară şi iarnă.
In emisfera nordică toamna începe în jurul lunilor august/septembrie pe când în emisfera sudică începutul toamnei este considerat în jurul lunii martie. În această perioadă frunzele foioaselor încep să cadă. Acestea se îngălbenesc, treptat capătă o culoare roşiatică sau brună după care cad. De aceea, în America de Nord toamna este numită şi fall însemnând cădere. Este anotimpul în care zilele devin din ce în ce mai scurte şi mai răcoroase, nopţile devin din ce în ce mai lungi şi mai friguroase iar în unele ţări precipitaţiile tind să crească treptat.
Asocierea toamnei cu tranziţia dintre vremea caldă şi rece şi în principal cu o culegătoare a dominat motivele toamnei şi imaginile ei caracteristice. În culturile vestice, personificările toamnei sunt de obicei frumoase, reprezentând de obicei o femeie frumoasă decorată cu fructe şi legume. Cele mai vechi culturi aveau sărbători speciale ale culesului, de multe ori cele mai importante sărbători în calendarele lor.
Unele ecouri ale acestor sărbători încă există în Statele Unite ale Americii în vacanţa de Thanksgiving (Mulţumire).
Starea sufletească ce se desprinde din sărbătorile tomnatice este bucuria pentru fructele pământului amestecată cu melancolia pentru vremea mohorâtă.
De ce esti tu suparata
Si stai sus pe ramurea
Singurica, singurea?
Daca toamna cea urata
Imi da ploaie si-mi da vant
Si ma culca la pamant?
Şi cerul plumburiu varsă lacrimi de gri,
Natura toată ţipă, strigă, este chinuită
De o nălucă a pieirii, de durere cruntă.
Sint acum struguri si mere
Dar nu mai sint rindunele.
Multe flori sint vestejite
Frunzele-s ingalbenite.
Iara pomii ramin goi
S-a dus vara de la noi.
Pasarelele-au plecat,
Frunzele s-au scuturat.
Vintul sufla si ne zice
Uite vine iarna rece
Cu zapada si cu ploi.
Mi-a impodobit gradina
Firelor de lamiita
Li se usca radacina.
Norii suri isi poarta plumbul.
Cu podoaba zdrentuita
Tremura pe cimp porumbul.
Vine vintul fara mila,
De pe virful surii noastre
Smulge-n zbor cite-o sindrila.
Se-ndoiesc nucii, batrinii,
Plinge-un pui de ciociriie
Sus pe cumpana fintinii.
Cum o lacrima-mi invie
Ni se-aseamana povestea,
Pui golas de ciociriie.
Priveam la o frunză îngălbenită de vreme cum zboară.
După voltele pe care le facea în vânt am înţeles că nu era tristă.
Se desprinsese de vise şi îşi pierduse culoarea tineretii.
Mergea spre pamant atrasa de metamorfoza ce o astepta, tremurand de emotii, asemeni unui scolar in prima lui zi de scoala.
In primavara tineretii sale, visase sa se agate de soare, sa zgaraie infinitul albastru desenandu-se pe sine, pe niste nori nehotarati de forma ce aveau sa ia.












am uitat ce frumoasa este toamna in colorado! pupici alina
Abia astept sa ajung acolo curand!
Fiecare anotimp e frumos daca stii sa te bucuri de viata !
Ne-au placut mult fotografiile si felul cum ai evidentiat in toate pozele albastrul infinit al cerului care se completeaza perfect cu acea cromatica unica a toamnei…
Multumim pentru nebunia asta de priveliste !
E exact asa cum ni s-a intiparit in minte, intr-un cuvant: SUPERBA. Cum ai zis tu: lipsim noi ca peisajul sa fie complet
). Ne-a lovit putin melancolia dupa ce ne-am uitat la post-ul tau, asa ca am inceput sa cautam prin albumele noastre poze de toamna de pe vremea cand eram si noi acolo. Va pupam, Anca si Alin.
@ alina aldrich – asta nu se uita niciodata, pupicii de la Cofarei
@ Mircea – pana cand ai sa apari tu pe aici o sa cam miroase din greu a iarna , dar atunci va fi alt farmec pe aici, abia te asteptam
@ Lucia & Mateo – cu cea mai mare placere, toamna aici e o nebunie: sa stai sub un copac intins pe un covor de frunze care scartaie sub greutatea ta si sa admiri frunzele pe fundalul cerului- o nebunie ce mai una alta – mai fac maine un post cu noi fotografii
@ Anca si Alin – aveti dreptate e SUPERBA, si chiar ar fi frumos sa fiti aici langa noi. Sa ne loveasca melancolia in aceste momente de toamna e un semn ca mai suntem umani si ca greutatiile vietii nu au facut din noi niste roboti care nu mai reactioneaza la frumos, deci cu toata taria :” La cat mai muta Melancolie !”
Extraordinare fotografii….fiecare anotimp are farmecul sau…iar toamna ne ofera de fiecare data un spectacol extraodinar de culori si senzatii, pe care intr-adevar le traiesti la maxim, unde altundeva, decat in mijlocul naturii.
@ Vali Banoiu – multumim de aprecieri, intr-adevar toamna pune in scena imagini superbe, am incercat si noi sa imortalizam frumusetiile ei
Superbe pozele, absolut superbe….o sa imi fie dor de toamna dar mai ales de zapada! Am vazut filmele despre care vorbeai…mi-au placut foarte mult!
@ Adriana – multumesc de apriecierea pozelor, toamna aici in Colorado e foarte frumoasa , de iarna nici nu mai zic, promit cateva postari frumusele iarna asta. Filmele astea chiar sunt interesante, te fac sa realizezi ca viata merita traita indiferent de piedicile care apar in viata si mai ales sa apreciem ca suntem sanatosi si avem sansa sa ne bucuram de tot ceea ce e in jur
Splendoare…
…toamna , toamna , vulpe roscata